Scopul și obiectivele A.C.C. în Strategia A.R.
Cazacu George, B.A.R., 9 noiembrie 2017
În ’89 am trăit cu toții senzația că România s-a relaxat asemenea unui arc după ce a plecat săgeata cu vârf otrăvit, sperând ca următoarea săgeată care va încorda arcul să ne dirijeze spre valori și interese naționale promovate, conservate și corelate într-un cor al națiunilor consolidate și bine intenționate. Utopie!!!
Au apărut profitori, din țară și din afara ei, am ratat o șansă unică de a reînnoda firul cu istoria naturală a poporului român, ne-am aruncat cu capul înainte într-o lume în curs de globalizare, în care până și China, o țară relativ mică pentru o populație care, numeric, „dădea pe dinafară”, exporta „națiune”, nu indivizi apatrizi, cărora să le fi rușine să-și recunoască originea. Conduși de o clasă politică lipsită de viziune, incapabilă să-și afle cadența, mânată de cu totul alte interese decât cele naționale, România este percepută ca o națiune în disoluție. În acest context debusolant, A.R., una din puținele instituții credibile, a decis să-și folosească reputația pentru a creiona mult-doritul, necesarul și unificatorul Proiect de Țară, dar cu o titulatură rezervată, mai modestă, cum stă bine unor minți luminate: „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. Care vor fi sorții de izbândă ai acestui demers? Vom vedea, dar ne dorim să fie pe măsura speranțelor investite în el!
În urmă cu mai mulți ani, într-un anumit context, am fost vizitați la Colegiul Național „Sf. Sava” (C.N.S.S.) de o doamnă director din minister. Cu o atitudine dezinvoltă, de funcționar atoateștiutor, cu inițiativă și bine așezată acolo unde era, încurcată doar de șovăiala celor pe care trebuia să-i coordoneze, mă întreabă: „Domnule director, C.N.S.S. când va începe demersurile pentru a obține titlul de Școală Europeană?” Răspunsul meu a venit cu oarecare întârziere, generată de periculoasa naturalețe a întrebării: „Doamnă director, C.N.S.S. de-abia încearcă să redevină Școală Națională și doar după aceea ne vom gândi la propuneri ca a dumneavoastră.”
Legăturile dintre A.R. și colegiile centenare sunt vechi și foarte strânse: prin băncile acestora au trecut cel puțin 400 de membri, de ieri sau de azi, ai Academiei, iar originile acesteia sunt strâns legate de Școala de la Sfântul Sava. Ne-am întristat când la festivitatea prilejuită de aniversarea a 150 de ani de ființare a A.R. niciun colegiu de-al nostru nu a fost invitat, dar ne-am bucurat nespus la propunerea onorantă de a contribui la elaborarea acestui Proiect. Am fost prezenți la toate seminariile organizate și conduse cu suflet şi competență de domnul academician I. Dumitrache, am ascultat cu respect intervențiile participanților, am simțit îndemnul la prudență și echilibru al președintelui Academiei, Ionel-Valentin Vlad, am susținut idei care ni s-au părut potrivite și ne-am expus părerile într-o atmosferă cu adevărat academică.
Stimat auditoriu,
deși impresia dominantă în primii ani de după revoluție a fost că interesul social pentru educație, în general, și pentru școală, în particular, a scăzut semnifiativ, ca urmare și a „lipsei motivației de a învăța și a promovării unor modele sociale neconforme unei societăți sustenabile” (Sinteza, p. 2), constatăm, spre sfârșitul anilor ’90, un fenomen interesant: concentrarea celor mai buni absolvenți de gimnazii într-un număr restrâns de licee, majoritatea cu o vechime și o tradiție recunoscute. Acest fapt era cu atât mai surprinzător cu cât clasicele examene de admitere la facultate, a căror dificultate genera nevoia de „dopaj”, fuseseră înlocuite cu permisiva admitere pe bază de dosar, „pilotată” deja la universitățile particulare. Deci, pregătirea mai bună realizată în anumite licee pentru promovarea examenelor de admitere în învățământul superior nu mai constituia un motiv important pentru ca absolvenții de gimnaziu să se îndrepte doar spre anumite colegii-trambulină. Explicația trebuia să fi alta, motiv pentru care în anul școlar 2006-2007 am făcut un sondaj în rândul elevilor de la C.N.S.S., iar una dintre întrebările pentru elevii de clasa a IX-a era: „Ce anume v-a determinat să alegeți Sf. Sava pentru continuarea studiilor liceale?”. Răspunsul a fost surprinzător prin procentul rezultat, dar și relevant: 81,5% au spus că au ales „Sf. Sava” pentru a obține o cultură generală solidă (ca o paranteză, dar semnifiativă: pentru a verifia gradul de satisfacție, elevilor din ciclul superior li s-a pus întrebarea: „Așteptarea voastră de a obține o cultură generală solidă la «Sf. Sava » a fost înfăptuită?”. Aproximativ 63% din elevi au răspuns afimativ. Un scor bun, dar diferența până la procentul de 81,5% ne-a pus pe gânduri!). Cu siguranță, lucrurile stăteau la fel și în cazul altor licee, deci motivația de a învăța exista pentru un număr remarcabil de elevi și era una profundă și plină de speranță pentru soarta școlii românești. Atunci ne-am întrebat dacă nu cumva redresarea învățământului ar putea începe de la acești poli de excelență, motiv pentru care am hotărât înfințarea A.C.C., cu scop și obiective menite să vină în întâmpinarea acestui adevărat fenomen social: nevoia unei educații de calitate (am cercetat din ce tip de familii provin acești elevi, și am constatat că ele se încadrează foarte bine în așa-numita „clasă de mijloc” a României).
Toată această introducere am făcut-o pentru că nu vrem să fim acuzați de interese partizane atunci când susținem în demersurile noastre publice, inclusiv în Proiectul A.R., scopul și obiectivele A.C.C., pentru că acestea vizează interesele a zeci de mii de elevi și cadre didactice.
Iată scopul A.C.C., așa cum apare în Statutul asociației: „…promovarea calității învățământului românesc preuniversitar, prin creșterea autorității școlii, ca instituție menită să consacre primatul valorilor intelectuale și morale, necesare bunului cetățean”. În virtutea lui, am susținut idei generoase, exprimate în Sinteza strategiei. Citez: „În contextul actual, principalul scop al educației nu îl reprezintă doar acumularea de cunoștințe și dobândirea de competențe, ci și modelarea de caractere” (Introducere, p. 2) sau „Educația reprezintă factorul strategic al dezvoltării viitoare a țării, prin contribuția adusă la modelarea capitalului uman” și „(ea, educația!)… contribuie esențial la formarea de buni cetățeni cu deprinderi de comunicare și profesionale, care să le permită integrarea socială optimă” (Viziune, p. 4).
Iată primul obiectiv, conform Statutului A.C.C.: „Promovarea flxibilității în alcătuirea planului-cadru de învățământ și al programelor școlare, cu posibilitatea completării programelor la nivelul și la cerințele de formare și de dezvoltare specifice elevilor”. Pornind de la el, am susținut Obiectivul strategic general: „Proiectarea unei arhitecturi curriculare flexibile și centrate pe competențele necesare dezvoltării individuale” (p. 7) și, din Programul Operațional (P2): „Proiectarea de programe educaționale având curricule specifice la decizia școlii sau a elevului.” (p. 18)
Iată al doilea obiectiv al A.C.C.: „Obținerea autonomiei financiare și administrative pentru membrii Asociației, inclusiv în recrutarea/selecția personalului didactic”. În virtutea lui, am susținut următoarele direcții strategice: „Elaborarea unor criterii de performanță și a unei metodologii coerente, pentru evaluarea, promovarea și stimularea cadrelor didactice” și „Promovarea conceptului de excelență în unitățile educaționale, prin selectarea dascălilor, elevilor, studenților” (p. 13).
Al treilea obiectiv A.C.C. vizează „Formularea și aplicarea unor criterii flexibile de salarizare a personalului din învățământ”. Spre înfăptuirea lui, am susținut în Proiectul operațional (P6), la paragraful 4, privind atractivitatea profesiei didactice, realizarea unui „sistem de salarizare corelat cu responsabilitatea socială a cadrelor didactice” (p. 24), precum și direcția strategică „stabilirea unei grile de salarizare stimulativă pentru creșterea atractivității sistemului de educație, în paralel cu definirea și recunoașterea statutului cadrelor didactice și a rolului important pe care îl au în societate” (p. 13).
Menționez obiectivul al patrulea al A.C.C. care susține „Selectarea elevilor pe baza unor metodologii proprii”. Vizându-l, am susținut în Proiectul operațional (P2): „Stabilirea de metodologii de selecție a cadrelor didactice/elevilor la nivelul ficărei entități educaționale” (p. 18).
Trecem la obiectivul al optulea al A.C.C.: „Realizarea de parteneriate cu instituții de învățământ superior din țară sau din străinătate, în vederea sprijinirii în carieră a absolvenților”. În virtutea lui, am susținut în Proiectul operațional (P6), paragraful 4, realizarea de „protocoale de colaborare bilaterale între între licee și școli gimnaziale; participarea profesorilor universitari la elaborarea manualelor școlare; colaborarea între universități și licee la elaborarea programelor de studiu, cu implicarea societăților profesionale; susținerea de prelegeri de către profesori universitari în licee.” (p. 25)
Iată obiectivul al nouălea al A.C.C.: „Promovarea calității, a performanței, pentru toți membrii Asociației”. Ca urmare, am susținut Obiectivul strategic specific: „Creșterea calității educației și cercetării științifice și susținerea polilor de excelență” (p. 8).
În fine, obiectivul al zecelea al A.C.C.: „Deschiderea membrilor Asociației către societate, prin organizarea de activități comune, inclusiv realizarea de proiecte cu instituții social-culturale”. Am susținut în Proiectul operațional (P2) ideea „Dezvoltării de comunități educaționale și de parteneriate public-private cu organizațiile și cu factorii economici, în vederea cofinanțării programelor educative și a colaborării în vederea formării abilităților de tip profesional” (p. 19), și, în Proiectul operațional (P6): „Desfășuarea de activități culturale atractive, împreună cu diverse instituții, la nivel local si național” (p. 24).
Toate obiectivele A.C.C., inclusiv cele pe care nu le-am amintit încă, și anume „Elaborarea de politici proprii de dezvoltare instituțională”; „Externalizarea unor domenii ale educației și dezvoltarea activităților extracurriculare, inclusiv cu taxe”; „Diversificarea și diferențierea examenului de bacalaureat” se regăsesc în Concluzia, foarte clar exprimată în Sinteză la p. 39: „Prin implementarea și operaționalizarea Strategiei, se urmărește dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității prin corelarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii. Pentru asigurarea accesului și a participării la educație și formare profesională de calitate, se impune rezolvarea problemelor legate de descentralizare, creșterea autonomiei și a responsabilității unităților educative, implementarea mecanismelor eficiente de asigurare a calității, promovarea excelenței în actul formativ, flexibilizarea programelor formative, asigurarea infrastructurii performante în campusuri educaționale, valorificarea eficientă a mijloacelor moderne în procesul formativ și crearea cadrului legislativ eficient pentru perfecționarea și stimularea corpului profesoral și a personalului auxiliar”.
Alte idei exprimate în cadrul Proiectului și susținute de A.C.C. se referă la „cultivarea culturii organizaționale a instituțiilor de învățământ și a personalității acestora” (p. 5), la „Schimbarea statutului dascălilor în societate, creșterea responsabilității acestora, respectului și recunoștinței față de cadrele didactice” și, respectiv, „Formarea tinerilor în spiritul dragostei față de țară, al respectării tradițiilor poporului român, cultivarea spiritului de apartenență ca cetățeni ai poporului român la marea familie europeană” (Obiective strategice specifie, p.8). Voi încheia cu „obsesia” seminariilor la care am participat, exprimată foarte bine de Direcția strategică: „Eliminarea totală a politicului din învățământ și separarea reală a funcțiilor politice și academice” (p. 13).
P.S. Citatele sunt extrase din volumul al V-lea publicat la Editura Academiei Române privind ,,Strategia de dezvoltare a României în urmatorii 20 de ani-Sinteză,, și din Statutul A.C.C.