În anul 1581 este menţionată documentar Mânăstirea Sf. Sava, construită de Andronache parcalabul şi recunoscută pentru rolul ei esenţial în dezvoltarea învăţământului românesc.

În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, aici se pun bazele Şcolii Domneşti de la Sf. Sava, cel mai probabil în 1683, cf. Informaţiilor obţinute de prof. Radu Vergatti  şi făcute publice într-o conferinţă de la sfârşitul lui octombrie 2014 susţinută la biserica Sf. Gheorghe-nou. Se studia în limbile greacă şi latină, predându-li-se şcolarilor logica, fizica şi astronomia , retorica,gramatica şi ortografia. Se faceau lecturi din Homer,Xenofon,Plutarh,Esop,Sofocle şi alţii.

Prin hrisovul din 24 martie 1818 Voda-Caragea înfiinţează Şcoala Naţională de la Sf.Sava cu predare în limba română, continuând să funcţioneze şi secţia în limba greacă. Dintre profesorii şcolii îi amintesc pe Ghe.Lazar la matematică şi filosofie, el ocupând şi funcţia de director, Eufrosin Poteca la istorie şi geografie,Ion Eliad la aritmetică şi geometrie (viitori directori), arhimandritul Gr. Ramniceanu la religie. Printre absolvenţii de pană la înfiinţarea secţiei în limba română s-au aflat Dinicu Golescu, Ion şi C-tin Câmpineanu, Dimitrie Ghica, Ghe. şi C-tin Kretzulescu, Barbu Ştirbei, iar dintre absolvenţii de la începuturile Şcolii Naţionale îi amintesc pe Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Nicolae Lahovari, Iorgu Costaforu, ş.a. Mai amintesc dintre absolvenţii remarcabili ai colegiului pe Theodor Aman, C.A. Rosetti, Ştefan Luchian, I.C. Brătianu, Tache Ionescu, Constantin Esarcu, M.S. Regele Mihai I, Ion Gh. Duca, ş.a.

„Societatea Literară” înfiinţată în 1827, de către Dinicu Golescu , I.H.Rădulescu şi S. Capataneanu şi-a propus ca Şcoala de la Sf. Sava să fie transformată în colegiu şi, după exemplul ei, să se înfiinţeze o alta la Craiova; să se înfiinţeze şcoli normale în capitala fiecărui judeţ, prin absolvenţii de la Sf.Sava şi să fie create şcoli primare în fiecare sat.

În 1832 C.N.Sf.Sava avea două clase începătoare, trei clase umanioare şi două complementare, numărând 862 de elevi îndrumaţi de 16 profesori. În acest an fusese introdus şi cursul de fizică şi geometrie ţinut de Petrache Poenaru.

În 1851, la serbarea de sfârşit de an de la Sf.Sava, participa şi domnitorul Barbu Ştirbei.

În anul 1852, Eforia Scoalelor găsind 190 de elevi în clasa I la Gimnaziul Sf.Sava, propune împarţirea acesteia în două secţiuni luând fiinţă o clasă divizionară iar în 1859 hotăraşte „să se facă, acum, numaidecât, începutul altor două gimnazii noi….”

Decretul domnesc nr.158 semnat la Iaşi de Alexandru Ioan Cuza pe 25 nov.1859 prevede:

„Art.1. –Gimnaziul I-iul sau cel de 8 clase, ce există acum, să se denumească cu vechea sa numire de Gimnaziul Sf. Sava, ca una ce-i este consacrată printr-un curs îndelungat.

Art.2. – Gimnaziul al doilea, ce este a se deschide de îndată cu acest an scolastic, se va numi Gimnaziul lui Lazăr, în memoria răposatului doctor Gheorghe Lazăr, care a restituit limbă română în dreptul său de limbă de studii, şi a fost reîntemeietorul şcolilor naţionale din acest principat.

Art.3. – Gimnaziul al treilea, ce este a se deschide în viitorul an scolastic se va denumi Gimnaziul lui Matei Basarab în memoria acestui Domn, care afară de multe institute de pietate, a înfiinţat tipografii spre a se tipări cărţi în limbă Română, a scos limba slavonă din biserici, şi a pus fundamentul culturii limbii naţionale.”

Prin Legea asupra Instrucţiunii Publice din 1864, C.N.Sf.Sava rămâne doar cu secţia de învăţământ secundar, cea de învţâmânt superior urmând să treacă la Universitate.

Din Liceul Matei Basarab s-au constituit clase divizionare, care, desprinse de liceu, au funcţionat între 1865 şi 1878 sub denumirea de Gimnaziul Matei Basarab. La 11 febr. 1878 Consiliul Profesoral al şcolii hotărăşte ca noua denumire a gimnaziului să fie Cantemir-Vodă pentru că  „Am crezut şi noi dară, că cea mai respectuoasă ofrandă ce am putea depune pe altarul Veneraţiunii ce posteritatea datorează ilustrului Dimitrie Cantemir, este a face să fie totdeauna viu înaintea şi în inimile elevilor, înscriindu-i numele pe frontispiciul gimnaziului nostru, a face prin urmare ca românii de astăzi şi cei ai viitorului să nu uite numele gloriosului român al secolului trecut.”.Cantemir-Vodă a devenit liceu în 1919 prin decret regal publicat in M.O. nr. 114.

Decretul regal nr.3913 dat de Carol I la 8 dec.1892 preciza: „ Am decretat şi ordonăm:

Art.1. Se aprobă ca din actualele patru clase divizionare complete pe lângă Liceul „Matei Basarab”, instalate în vechiul local „Lazăr”, să se constituie un al treilea gimnaziu clasic în Capitală, cu numirea „Gimnaziul clasic Gheorghe Şincai”.”

În intervalul1865-1867 se înfiinţează în chiliile mânăstirii Sf.Sava primele clase ale gimnaziului Mihai cel Mare, care din 1875 se va numi Mihai Bravul, pentru ca în 1878 să îşi schimbe iar numele în Gimnaziul Mihai Viteazul. Din 1893 devine Liceul Mihai Viteazul iar în sediul actual din Bd. Pake Protopopescu va funcţiona din 1924.

Liceul Ghe.Lazar sărbătoreşte pe 27 mai 1910 jubileul de 50 de ani de la înfiinţarea sa în prezenţa principelui Carol şi a ministrului Spiru Haret.

În anul şcolar 1912-1913, pornind de la nişte clase divizionare organizate la Liceul Matei Basarab, se înfiinţează Gimnaziul Spiru Haret, transformat în liceu în 1920, primul director fiind prof. Ştefan Nanul.

Din anul 1928 Liceul Ghe.Şincai începe să funcţioneze în localul actual din str. Şerban –Vodă.

Am făcut acest parcurs istoric cu scopul de a sublinia originea comună şi creşterea naturală a învăţământului bucureştean de elită dar şi cu intenţia de a evidenţia că, cel mai adesea, calitatea este legată de tradiţie pentru că toate şcolile menţionate mai sus, au fost şi au rămas etaloane ale învăţământului românesc. Cu siguranţă, istorii asemănătoare se regăsesc în jurul tuturor marilor licee din ţară, trebuie doar adunate şi făcute cunoscute. Iată un demers necesar sistemului românesc de educaţie încolţit din toate părţile de o „poftă nebună” de înnoroire dar şi de o frenezie a autoflagelării. Să învingem sentimentul lipsei de speranţă cu speranţa pe care ne-o dau trecutul şi prezentul acestor şcoli emblematice!

Sporadic am consemnat evenimente legate de aceste colegii la care statul roman a fost reprezentat la cel mai inalt nivel ca o dovada in plus a interesului acestuia pentru educatia nationala  la vremea respectiva.

Pentru ca mai sus am pomenit doar nume ale unora dintre absolventii C.N.Sf.Sava,se cuvine ,pentru a intari argumentatia privind valoarea peste timp a acestor scoli, sa alatur numele catorva dintre absolventii lor:

C.N.Spiru Haret-Ion Magheru,Grigore Moisil,Constantin Noica,Mircea Eliade,Dan Berindei,Ioan Victor Brukner s.a.;

C.N.Matei Basarab-Aurel Baranga,Nicolae Cajal,Alexandru Graur,Ion Mincu,Miron Nicolescu,Mircea Vulcanescu,Duiliu Zamfirescu s.a.;

C.N.Ghe.Lazar-violonistul Mihai Constantinescu,Camil Petrescu,Dan Barbilian,Lia Manoliu,Tudor Opris,Florian Pittis s.a.;

C.N.Ghe.Sincai- Ghe.Mihoc, Ion Cuculescu , Ghe.Tecuci,Paula Ivan,Valentin Gheorghiu s.a.;

C.N.Mihai Viteazu-Serban Titeica,N.C.Paulescu,C-tin Angelescu s.a.;

PS:   1. Constat cu surprindere ca evoluţia remarcabilă a acestor scoli ,toate fondatoare ale Aliantei Colegiilor Centenare din Romania, a fost posibilă, în cea mai mare parte a istoriei lor, fără „atenta îndrumare” a inspectoratelor şcolare!

2.Constat, fara surprindere, ca in perioada post-decembrista ,aproape toti ministrii educatiei au clamat descentralizarea marilor colegii, dar fara a o infaptui vreunul;

3. Am folosit informaţii obţinute din Monografia CN Sf.Sava scrisă de Mihai Popescu în 1944, din excelenta lucrare a lui Radu Olteanu ,”Bucureştii în date, întâmplări şi ilustraţii” şi din volumul „Tradiţie si actualitate” al d-ei prof.Viorica Popa de la C.N.Matei Basarab.

 

Cazacu George