Descentralizarea, o necesitate!

Alianța Colegiilor Centenare din Romănia constată încă odată faptul că amânarea aplicării descentralizării in marile colegii ale țării este pe cale de a face noi victime : persoane, instituții,proces educativ etc…

A spune că suntem surprinși de ceea ce se intâmplă la C.N. Gheorghe Șincai din București ar fi un neadevăr , pentru că acest conflict , acest impas al bunei funcționări a unei școli de elită, se adaugă la multe altele petrecute in decursul timpului in invățământul românesc preuniversitar , toate acestea fiind doar o consecință a lipsei autonomiei reale a marilor colegii.

Dacă prin descentralizare legiuitorii au ințeles doar transferarea unor decizii de la instituția de invățământ la minister,inspectorate sau primării, atunci avem de-a face cu un nonsens pentru că aceasta, descentralizarea, privește in primul rănd școala , care trebuie să decidă pentru ea insăși creându-si propria cale, și nu țintește inmulțirea numarului de stăpâni ai acesteia.

Colegiile centenare, printre care se numără și C.N . Gheorghe Șincai , unul dintre cele 27 de licee fondatoare ale A.C.C., constituie un grup aparte in peisajul educațional românesc, școli în care valoarea a fost creată și confirmată în timp, în care s-a dezvoltat un spirit specific intreținut deopotrivă de elevi,de absolvenți,profesori si parinți, de comunitate in ansamblu (in monografii se vorbește de spiritul,,meșotist”, ,,savist”, ,,mircist” sau ,,șincaist” ).

A spune că suntem surprinși de deciziile abuzive ale unor primării sau inspectorate școlare ar fi un alt neadevăr, pentru ca e ca și cum i-am fi cerut unui căine sa nu mai latre. El atâta poate! Adevărata aberație apare când, prin lege, i se cere bietului animal să recite si să ințeleagă versurile lui Eminescu!!

Intruziunea in viața școlii, abuzivă sau permisă de legislația în veșnică modificare , este cea care face din majoritatea școlilor românești instituții lipsite de personalitate, în care profesorii sunt simpli salariați și nu educatori, în care elevii ajung pentru că așa li se cere și nu pentru că își doresc să invețe carte sau să fie mai bine educați.

Există în România școli care au reușit să reziste unor astfel de presiuni conservându-și astfel propria identitate, dar toată această luptă a avut un preț care a afectat , într-un fel sau altul, adevărata menire a acestora: educația de calitate!

În acest context ,aparent lipsit de perspectivă, A.C.C. își reafirmă crezul său că adevărata educație nu se poate face într-un sistem de invățământ discreționar,condus centralizat, lipsit de stabilitate legislativă, care crează false ierarhii și care pune mai mult preț pe aspectul birocratic al muncii educatorului decât pe substanța acesteia .

Pornind de la constatarea că instituțiile școlare valoroase au propria lor personalitate , propriul lor,,spirit” și, în consecință, propriile lor nevoi ,le cerem celor care vremelnic și ca urmare a unei legislații nefericite pot lua decizii în numele acestora, să-și tempereze elanul managerial aplecându-și urechea și la glasul școlii !

P.S. intriga: in 2017 d-na dir. Silvia Mușătoiu refuză semnarea protocolului propus de primăria sect.4 prin care toate achizițiile școlilor din sector trebuiau să aibă acordul primarului. Acest protocol a fost urmat de un contract administrativ-financiar modificat față de varianta standard prevăzută într-un ordin de ministru, a cărui semnare a fost respinsă de d-na director. Inspectoratul școlar , cum era de așteptat, a luat partea primăriei in acest conflict. Au inceput presiunile asupra școlii, primăria neaprobând anumite cheltuieli cu toate că ele erau cuprinse in buget.

In numele Consiliului Director al A.C.C.,
Prof.Cazacu George