Trei mari colegii brașovene in Patul lui Procust al invățământului românesc. Cine urmează?

O campanie de presă iscată și alimentată de ignoranță ,de interese neclare sau de simpla invidie redeschide o temă pe care timpul și timpurile o trecuseră în uitare: ce grad de autonomie pot avea școlile romanești de stat?
Sunt școli in România care ,impotriva tăvălugului nivelator al egalitarismului prost ințeles, incearcă să mențină un nivel ridicat al procesului educativ.

Corijența, repetenția și exmatricularea sunt clar stipulate în regulamentele școlare având rol de îndreptare a celor în cauză , dar și de menținere a unor standarde rezonabile în colectivele de elevi și nefiind interpretate ca discriminări.
În R.O.F.U.I.P. ,la articolele 126 și 127 , cu referire la liceele sportive,de arte,militare,pedagogice etc. , există o prevedere conform careia elevii care obțin la purtare sau la disciplinele de profil medii sub un anumit barem ,sunt obligați să se transfere pentru anul școlar următor la alte profiluri/licee. Asta nu-i discriminare ?

Ce facem în cazul școlilor de elită unde, cum bine se știe, vin cei mai buni elevi care-și crează propriul mediu concurențial, iar un elev de nota 7 ține cu greu ritmul impus de colegii săi cu note mai mari ?

Școlile foarte bune, pentru a-și păstra nivelul ridicat sau pentru a-l depăși, au nevoie de autonomie extinsă: financiar-administrativă, curriculară, in selecția personalului didactic dar și a elevilor. În lipsa unei astfel de legislații, care le-ar fi permis autodepașirea, sunt nevoite să forțeze limitele regulamentelor existente lăsând loc unor interpretări ,adesea interesate sau chiar răutacioase.

Polarizarea sistemului românesc de invățământ este evidentă, dar diplomele de absolvire sunt egale !

Aplicarea descentralizării, dealtfel prevăzută în actuala Lege a Educației, ne-ar fi ajutat să evităm capcanele acestei realități paradoxale.

Marile licee ale țării – dintre care cele mai multe sunt membre ale Alianței Colegiilor Centenare – au promovat în toată existența lor formarea elitei și își asumă și astăzi acest rol. Pentru realizarea lui au recurs la înființarea unor clase de gimnaziu, reînnodând tradiția interbelică a claselor de elită. Printr-o selecție exigentă se promovează performanța, stimulându-se excelența, concurența și apetitul cunoașterii. Sunt însă uneori cauze care împiedică sau frânează atingerea acestor obiective. Nu toți elevii , selectați la un moment dat pentru un traseu de școlarizare performant, pot ține ritmul impus.

Cum s-ar putea menține aceste nuclee valoroase altfel decât prin impunerea de standarde de performanță? Cum ar putea fi menținut viu interesul pentru autodepășire dar si pentru concurența stimulativă, altfel decât printr-un procedeu fluid care presupune intrări și ieșiri din comunitatea performantă? A fi admis într-o clasă de performanță nu trebuie să însemne încremenirea în proiect, automulțumirea proprietarului bunului câștigat, ci stimularea confruntării cu standardele propuse, realizarea și chiar depășirea lor. Așa se menține activă concurența. Așa poate fi cooptat din altă școală elevul care realizează performanță de top și poate fi încadrat în clasa superioară ca nivel, iar cel care a pierdut ritmul, interesul sau devotamentul dedicat performanței să treacă într-o clasă conformă cu nivelul și posibilitățile sale. Asta nu înseamnă nicidecum discriminare, nici îngrădirea dreptului la educație, învățământul gimnazial fiind general,nediferențiat și, mai ales, obligatoriu.

Credem că este democratic, transparent și corect, precum și în favoarea calității clamate de Legea Nr. 1/2011, ca elevul – purtând după el alocarea bugetară acordată de stat – să poată fi menținut , pe baza contractului de parteneriat educațional semnat între școală și familie, intr-un anume colectiv de elevi, doar dacă realizează un standard corespunzator de pregătire.

P.S. Intriga: În Regulamentele Interne ale colegiilor A.Șaguna, I.Meșotă si G. Moisil din Brașov există o prevedere conform careia elevii claselor de gimnaziu, care la sfârșitul anului școlar nu îndeplinesc anumite standarde privind mediile generale , să fie supuși unei reevaluări , iar în cazul unui rezultat negativ să părăsească școala respectivă. Prevederea amintită a fost, în mod superficial, interpretată ca discriminatorie .

Iată un extras din comunicatul d-lui prof.dr. Dumitru Cezar Boghici, director al C.N. A.Șaguna:

,,- Prevederea din respectivul articol (71) a fost introdusă în urmă cu 18 ani în Regulamentul Colegiului şi, de fiecare dată când Regulamentul a suferit modificări, au fost consultaţi elevii, părinţii şi profesorii, parcurgându-se toate etapele procedurale. Nu a existat nicio situaţie în care această prevedere să fi fost contestată de către cei implicaţi în procesul educaţional;

– Elevii care au fost afectaţi de această prevedere reprezintă un număr redus raportat la populaţia şcolară vizată. De exemplu, în ultimii şase ani şcolari, din totalul de 790 de elevi de gimnaziu, 29 de elevi s-au aflat sub incidenţa acestei prevederi, 26 dintre aceştia promovând în urma reevaluării şi rămânând elevi ai Colegiului, iar la final numai trei elevi transferându-se în urma respectivei prevederi, după parcurgerea etapelor prevăzute în Regulament;

-Părinţii îşi asumă, încă din momentul înscrierii elevilor la testarea în vederea admiterii în clasa a V-a, prevederile Regulamentului Colegiului, inclusiv conţinutul articolului 71.,,

Declarații publice similare au dat și prof. Ovidiu Tripșa, directorul colegiului I.Meșotă, respectiv d-na av.Adina Durbacă , președinta Asociației de Părinți din același liceu.

În concluzie, considerăm că deblocarea legislației în privința descentralizării ar fi singura în măsură să revigoreze sistemul de invățământ dar și să preîntâmpine crearea unor astfel de situații neplăcute.

Consiliul Director al Alianței Colegiilor Centenare din România