Alianța Colegiilor Centenare, organizație care numără 86 dintre cele mai vechi și mai valoroase licee din România, constată, încă o dată, faptul că amânarea aplicării descentralizării în marile colegii ale țării este pe cale de a face noi victime : persoane, instituții, proces educativ etc. …

A spune că suntem surprinși de ceea ce se întâmplă la C.N. Sf. Sava prin numirea unui nou director fără consultarea Consiliului Profesoral, ar fi un neadevăr , pentru că acest impas al bunei funcționări a unei școli de elită  se adaugă multor situații similare petrecute în decursul timpului în învățământul românesc preuniversitar , toate acestea fiind doar o consecință a lipsei autonomiei marilor colegii în selectarea elevilor, a cadrelor didactice și a directorilor, în gestionarea unor resurse financiare etc. …

Dacă prin descentralizare legiuitorii au înțeles doar transferarea unor decizii de la instituția de învățământ la minister, inspectorate sau primării, atunci avem de-a face cu un nonsens pentru că descentralizarea privește în primul rând școala , care trebuie să decidă pentru ea însăși, creându-și propria cale, și nu țintește  înmulțirea numărului de stăpâni ai acesteia.

Colegiile centenare, printre care se numără și C.N . Sf. Sava de la care a pornit ideea înființării Alianței Colegiilor Centenare, constituie un grup aparte în peisajul educațional românesc, școli în care valoarea a fost creată și confirmată în timp, în care s-a dezvoltat un spirit specific întreținut deopotrivă de elevi, de absolvenți, profesori si părinți, de comunitate în ansamblu (în monografii se vorbește de spiritul ,,savist”, ,,mircist”, ,,meșotist” sau ,,șincaist” ).

A spune că suntem surprinși de deciziile abuzive ale unor  inspectorate școlare ar fi un alt neadevăr, pentru că e ca și cum ne-am fi așteptat ca un câine să nu mai latre. El nu-și poate depăși condiția!  Adevărata aberație apare când, prin lege, i se cere bietului animal să recite și să înțeleagă versurile lui Eminescu!!

Intruziunea în viața școlii, abuzivă sau permisă de legislația în veșnică modificare , este cea care face din majoritatea școlilor românești instituții lipsite de personalitate, în care directorii sunt simpli executanți ai unor instrucțiuni ,,venite de sus”, în care profesorii sunt priviți ca simpli salariați și nu ca educatori, în care elevii ajung pentru că așa li se cere și nu pentru că își doresc să învețe carte sau să fie mai bine educați.

Există în România școli care au reușit să reziste unor astfel de presiuni  conservându-și astfel propria identitate, dar toată această luptă a avut un preț care a afectat , mai mult sau mai puțin, adevărata menire a acestora: educația de calitate!

În acest context ,aparent lipsit de perspectivă, A.C.C. își reafirmă crezul său că adevărata educație nu se poate face într-un sistem de învățământ discreționar, condus centralizat, lipsit de stabilitate legislativă, care creează false ierarhii și care pune mai mult preț pe aspectul birocratic al muncii educatorului decât pe substanța acesteia .

Directorii instituțiilor de învățământ nu sunt simpli funcționari, ei trebuie să ,,simtă” sufletul școlii, motiv pentru care numirea lor fără acordul Consiliului de Administrație și al Consiliului Profesoral ( cu atât mai mult în situația în care persoana propusă este din afara instituției!) este, cu certitudine, generatoare de perturbări .

Pornind de la constatarea că instituțiile școlare valoroase au propria lor personalitate, propriul lor ,,spirit”  și, în consecință, propriile lor nevoi, le cerem celor care vremelnic și ca urmare a unei legislații nefericite pot lua decizii în numele acestora, să-și tempereze elanul managerial aplecându-și urechea și la glasul școlii!

Consiliul Director al ACC,                           Președintele ACC, Cazacu George